Explicații și prezentare sait

Am vrut să fac acest blog (wordpress) ca un sait organizat pe teme, nu ca un blog în care postările sunt puse cronologic.

Am prezentat pe scurt începuturile mișcării penticostale din România și istoric, darurile și lucrarea Duhului Sfânt (lucruri specifice), mulțumire și recunoștință – potrivită și cu Sărbătoarea mulțumirii (recoltei), nașterea din nou și întoarcerea la pocăință în cazuri practice cu mărturii din viața reală – puterea de renaștere spirituală în religia penticostală, chemare la întoarcerea la Dumnezeu cu pocăință – le găsiți organizate în categorii (puteți da clic pe ele, sunt legături la categorii).

Unele postări au fost puse și în a doua categorie fiecare (predici, poezii scrise și audio sau video, cântări).

(această postare cu explicații apare prima)

Pastor Moise Ardelean: ”Unul dintre pionerii mișcării penticostale din Europa spunea: „Nu numai penticostalii dețin adevărul, dar, la penticostali, adevărul este mai cald”. Acesta este marele secret. Căldura o dă Duhul Sfânt. Noi știm toate lucrurile acestea.” – luat dintr-un interviu

Era căzut sub cruce

Era căzut sub cruce, rănit și-ndurerat,
mai mult ca biciu’ l-a durut ocara mea.
Mă prăbușesc Isuse, căci eu Te-am răstignit,
păcatul meu pe crucea grea Te-a țintuit.

Refren: Spune-mi câtă durere ai avut,
când printre bice și spini în genunchi ai căzut?
Ce-a fost creat de mâna Ta la moarte Te-a dat.
Câtă iubire ai avut să mă ierți de pe cruce,
o cum ai putut?
Cum aș putea să-Ți mulțumesc, Isus…

Plângea atunci Golgota durerea ce-a purtat,
pe crucea ei murea un Miel nevinovat.
N-a suportat durerea și s-a cutremurat,
nu a-nțeles iubirea Lui de-a ne salva!

La cruce, unde Hristos muri

La cruce, unde Hristos muri,
am dorit harul a-l dobândi,
Sângele Lui Sfânt m-a curăţit,
Laudă-I fie!

Refren: Laudă-I fie! Laudă-I fie!
Sângele Lui Sfânt m-a curăţit,
laudă-I fie!

Minune! Sunt de păcat scăpat,
Isus pentru mine a răbdat
la cruce, unde El m-a iertat,
laudă-I fie!

Tu, Sfânt Izvor, ce speli păcatul,
un loc mai bun nu este altul,
unde Isus mi-a ierta greşul,
laudă-I fie!

Vino la acest bogat izvor,
proşterne-te la-L tău Salvator,
predă-te azi şi vei fi salvat,
laudă-I fie!

Mai este loc la Cruce pentru tine

Ai un loc la Cruce și tu,
unde mii au venit
și tu poți fi primit –
ai un loc la Cruce și tu!

O Poartă e deschisă
s-ajungi în Ceruri sus,
numele ei e Golgota –
de vrei să-L vezi pe Isus,
să fii al Lui de-acum,
o, vino azi la Golgota!

Refren: Mai este loc la Cruce pentru tine,
mai este loc la Cruce pentru oricine,
mai este loc pentru întreg Pământul,
mai este loc, mai este loc!

Oricine-ai fi în lume
și orice nume porţi
tu ai nevoie de Isus.
Hai, vino şi-ntâlnește-L,
la Cruce stă şi-acum,
te va primi căci El e bun.

Refren: Mai este loc la Cruce pentru tine,
mai este loc la Cruce pentru oricine,
mai este loc pentru întreg Pământul,
mai este loc, mai este loc!

Mai este loc în cer și pentru tine,
mai este loc în cer pentru oricine,
mai este loc pentru întreg Pământul,
mai este loc, mai este loc!

La cruce, în cer, mai este loc!

Uimit de-atâta bogăție

Uimit de-atâta bogăție
ce am găsit, o, Doamne-n Tin’,
mă-ntreb ce-aș fi fără de Tine
în viața-acesta de suspin?
Credința, pacea, dragostea
ce le-am primit din mâna Ta,
pentru nimic nu le-aș schimba,
Isus, ești fericirea mea!

Refren: La Calvar păcatul mi-e șters,
la Calvar eu har primesc,
/ : la Calvar, mântuire am în dar –
Îți mulțumesc, Isus, pentru Calvar. : /

Cine sunt eu să pot intra
Doamne-n Împărăția Ta?
Nu merit și nu voi putea
să-Ți răsplătesc iubirea Ta,
dar pot să spun la toți, Isus,
de harul dragostei nespus
ce se găsește-n Jertfa Ta –
veniți și voi la Golgota!

De n-ar fi Golgota
n-am ști ce-i dragostea,
n-am ști ce-s bucurii,
nici zâmbet de copii!
Eram pierduți pe veci,
legați în lanțuri reci,
în moarte și păcat,
dar Isus ne-a salvat!

Bătălia din Ghețimani

Linţoliul negru îmbrăca grădina
Şi cerul nopţii, devenit mai greu,
Plângea cu stele, strecurând lumina
Prin iarba ce plângea ca violina
Sub paşii trişti de Om şi Dumnezeu.

Părea că din măslini tăceri degajă
Ca înaintea unei mari furtuni
Şi-n neclintirea de oşteni de strajă
Înfioraţi ei lăcrimau prin coajă
Privind tragismul sfintei rugăciuni.

Îngenuncheat, Isus privea prin noapte
Şi-un zbor curmat părea-ntregul văzduh,
Dar El privea departe, mai departe,
Că-n sufletul Său întristat de moarte
Se declanşase bătălia-n duh.

“Paharul, Tată, văd acum paharul
Cu tot veninul lumii. Este-al Meu.
Privesc la el şi-i simt adânc amarul,
Vreau să-l ating, Mi-e inima ca jarul
Dar simt o-mpotrivire şi Mi-e greu.”

În roua ierbii ce parea că plânge,
Lângă genunchi de Dumnezeu smerit,
Curgea sudoarea prefăcută-n sânge
Ca o lumină care se răsfrânge
Din focul bătăliei, înteţit.

“Îndepărtează, Tată, de la mine
Acest pahar, Mi-e mult prea greu a-l bea.”
Şi-atunci părea balanţa să se-ncline
Înspre cel rău, dar s-a-nclinat spre bine
Când El a zis: “Facă-se voia Ta!”

A fost un strigăt viu de biruinţă
Şi mâna-ntinsă-atunci către pahar
E mâna ce ne-a scos din nefiinţă
Eternizându-ne prin juruinţă
Când ne-a înveşmântat în strai de har.

de Simion Felix Marțian

Ai fost tu să-L vezi?

Ai fost tu să-L vezi cum se roagă-n grădină,
cum plânge cu-amar, cum se roagă Isus?
Ai fost tu să-L vezi cât de greu El suspină,
ce lacrimi au curs, ce grea-i crucea de dus,
____________cum a dus-o Isus?

Ai fost tu să plângi în grădina durerii,
s-auzi cum se roagă cu strigăte mari?
Simțit-ai tu oare fiorul iertării,
căci şi tu ai fost un tâlhar păcătos
____________mântuit de Cristos?

Ai fost tu să-L vezi singur noaptea cum plânge
când chiar ucenicii toți L-au părăsit?
Să vezi lacrima și sudoarea de sânge,
să vezi crucea grea, să-I simți durerea,
____________să vezi Golgota?

Ai fost tu să-L vezi cum Îşi suie Calvarul,
cum cade sub cruce în arşiţa grea?
Ai fost tu să-L vezi cum Îşi bea El paharul
pentru vina mea, pentru vina ta,
____________sus la Golgota?

Ai fost tu să-L vezi cum străpuns e de cuie
în mâini şi picioare, pe lemn atârnat?
Ce versuri putea-vor vreodată să spună
tot ce a-ndurat, tot ce a răbdat
____________Miel nevinovat?

Ai fost tu măcar doar cu gândul, străine,
la cruce pe deal, să te rogi şi să plângi?
Să-I spui rana ta printre mii de suspine,
să-I simţi mâna Sa şi mângâierea
____________ce poate să-ţi dea?

Floarea patimilor Domnului Isus

O floare seamănă cu coroana de spini, de aceea poartă numele de floarea patimilor.

Mulțumim fratelui poet că ne-a postat imaginea cu aceste flori.

Mireasma de iertare

M-ai născut în lacrimi şi durere
cu un dor de iertare-n pieptul Tău,
zboru-mi frânt şi-a găsit alinare
în Cuvântul întrupat, în Dumnezeu.

Refren: La Calvar, sus pe o cruce,
iubirea a fost Jertfă şi altar
împăcând toată omenirea
cu Creatorul Său, cu Tatăl Dumnezeu,
pentru veşnicie!

M-ai cuprins cu mâinile-amândouă
ce purtau semnele că mă iubeşti
și-am simţit o mireasmă de iertare
ce mi-a umplut inima cu Dumnezeu.

Săptămâna Patimilor

E-atât de… mare Săptămâna Mare,
Atât de grea pe-a timpului balanță
Și-atât de plină-n propria-i vibranță
Că nu încape-n foi de calendare!

În ea s-a strâns istoria, strivită
De fenomene-n cavalcade stranii,
Și doar lumina caldă din cazanii
Redă privirii forma-i împlinită.

O săptămână cuprinzând în sine
Istoria scrâșnită prin suplicii,
Pe care niciun fel de artificii
N-o pot redecora în „bun” sau „bine”.

E săptămâna picurând cu sânge
Pe zilele trecând cu pumni și palme,
Pe ore de batjocuri și sudalme,
Pe clipe tragice când cerul plânge.

În fața valului imens de ură
Stă El, Hristosul, trist scrutând Calvarul,
Și către ceruri ridicând paharul
Îi soarbe cea din urmă picătură.

Cumplită săptămână a durerii,
Mai dai fiori prin timp, sfidând distanțe,
Și-ai fi ucis pe veci orice speranțe
De n-ar fi fost… și zorii Învierii!

de Simion Felix Marțian

Ierusalim, Ierusalim, deschide-I poarta larg

Albastre zări de cântec
scăldate-n armonii
se înălțau din glasuri
mici şi limpezi de copii;
mulţimi cu răni în suflet
purtau pe braţ finic
și-umpleau de freamăt vesel
drumul şi holda de spic,
căci spre Ierusalimul sfânt
venea Isus cel blând.

Refren: Ierusalim, Ierusalim,
deschide-I poarta larg!
Osana! Glorie! Slavă!
Osana Domnului!

În ziua minunată
când va veni Isus
și când, în zări de cântec lin
pe braţe voi fi dus,
când Mirele cel veşnic
la Sine-Şi va lua
Mireasa Lui de pe pământ
să-i şteargă lacrima,
atunci poporul mântuit
cânta-va fericit.

E ziua cercetării,
alege-ţi noul drum –
Isus te-aşteaptă iar
să-ţi dea al vieţii dar
ca-n noul Său Ierusalim
să poţi şi tu intra,
ascultă azi suspinul Său,
o, nu mai amâna!
Iubirea Sa te vrea cu dor
să vii la crucea Sa,
căci vei găsi doar bucurii
și har fără hotar;
iar spre cetatea cea de sus
te va purta Isus!

Nesilita clipă

„IUBIRE… ca să poți găsi iubire
TU ai dat tot și n-ai cerut nimica,
TU n-ai dorit să naști în inimi frica,
ci nesilita clipă de-ndrăgire.

IUBIRE… ca să poți găsi iubire
TU ne-ai salvat prin Jertfa TA întreagă,
ca nu în lanț, ci liber să Te-aleagă
oricine vrea, în dulce dăruire.”

din Inelul – poezie de Costache Ioanid

Sonetul primăverii

Pe frunza înfăşată-n verde viu
Lumina a luat în greutate,
Şi-atinsă de priviri dezmănuşate
Sfioasă se încinge-n rubiniu.

Din tolba de culori înmiresmate
Curg curcubeie pe un vechi crochiu,
Dând vieţii un tablou sonor, zglobiu,
Tablou de sentimente înrămate.

Sorbind avid frumosul din privire,
Cu primăvara-n ochi renasc şi eu,
Trăindu-mi bucuria cu uimire

Şi, împrimăvărat în duhul meu,
Aduc ofrandă flori de mulţumire
Părintelui vieţii, Dumnezeu.

de Simion Felix Marțian

Cântec de primăvară

Natura-mbracă straie de primăvară,
totu-i frumos şi învie iară;
mii de culori inundă sufletul.
Păsările cântă Slavă Ţie,
insectele din pământ învie,
toate le-ai creat minunat.

Refren: Cum să nu îţi cânt Dumnezeul meu,
cum să nu Te laud mereu?
Cum să nu îmi plec genunchii,
cum să nu Îţi mulţumesc?
Mă închin smerit înaintea Ta
și Te laud iar din toată inima,
Tu eşti Dumnezeu, Tatăl meu!

Natura renaşte pentru-a câta oară,
sufletul meu spre lumină zboară,
viaţa este darul minunat.
Flori parfumate, mii şi mii de soiuri,
albinele se adună-n roiuri,
freamătă pământul ne-ncetat.

Natura mă-nvaţă să mă-ncred în Tine,
după furtuni, iarăşi soare vine,
norii grei de plumb se risipesc.
Din anotimpuri viaţa e formată,
din noaptea grea zorii se arată,
dragostea triumfă-n viaţa mea.

Strângi comori pentru viața ta

Strângi comori pentru viața ta,
dar poate ziua cea de mâine
din astă lume te-a lua
și ele aici vor rămâne!

Refren: Și ce-ar folosi unui om să câștige lumea
de și-ar pierde sufletul pentru totdeauna?
Tu nu știi că viața-i trecătoare?
Unde merge sufletul tău oare?

Isus te cheamă să-L primești,
față de El să te-mbogățești
și-atunci a ta comoară vie
va fi cu tine-n veșnicie.

Vrei tu să scapi de păcat, sarcină?

Vrei tu să scapi de păcat, sarcină,
prin sângele sfânt al lui Isus?
Vrei tu să-nvingi răul din inimă
prin sfânt sânge al lui Isus?

Refren: E puterea ce minuni face,
Sângele Mielului,
e puterea ce minuni face,
în scump sângele al Mielului.

Vrei să fii liber de patimi, păcat,
prin sângele sfânt al lui Isus?
Vin’ la Calvar şi vei fi vindecat
prin sfânt sânge al lui Isus.

Vrei să fii alb, mai alb ca zăpada,
prin sângele sfânt al lui Isus?
De orice scapi, viaţă vei afla
prin sfânt sânge al lui Isus!

Dor de primăvară

Ca-ntr-un miracol declanşat de soare
Porneşte seva-n trunchiul cenuşiu
Şi pleoapa-n mugurul atins tresare
Să râdă verdele în auriu.

Pământul a scăpat de chinga gheţii
Care, topită, îi oferă must
În care iar vedem triumful vieţii
Prin firul firav devenit robust.

Dintr-un îngheţ ce aducea a moarte,
Totul a devenit deodată viu:
Zumzet şi zbor, orăcăituri sparte,
Verde şi cald, azur şi străveziu.

Privim renaşterea ca o-mplinire,
Primind-o cu nesaţ, dar cald şi calm,
Şi-această verde, vie afluire
Ne umple inimile ca un psalm.

De unde acest dor de primăvară?
Dorinţa noastră după viu şi cald
Nu stă doar în decorul de afară,
Pastelul de azur şi de smarald.

Este dorinţa de-a lăsa povara,
Crezând că toate cele vechi s-au dus,
Trăind renaşterea, ca primăvara,
Cu Soarele dreptăţii, cu Isus.

Ieşim din iarnă ca dintr-o cavernă,
Cu sufletul pătruns încă de ger,
Dar primăvara poate fi eternă
dacă deschidem inima spre cer.

de Simion Felix Marțian

Sărut mâna, femeie!

Sărut mâna, femeie! Femeie mamă, femeie soție, femeie fiică. Dacă m-am oprit o clipă din zborul meu zigzagat printre cuvinte, să-ți aduc un omagiu, e pentru că întreg Universul se oprește. Se opresc astrele să-ți amintească faptul că ești o ființă absolut specială. Pentru că așa ai fost creată.

Sursa – unde puteți citi toată postarea.

Ziua femeii

Multe bucurii și multă fericire vă doresc!

1 Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,
2 să-ţi trimită ajutor din locaşul Său cel Sfânt, şi să te sprijinească din Sion!
Psalmul 20

Mamă bună, mama mea – Nu e timp mai minunat

/ : Nu e timp mai minunat : /
ca vremea copilăriei,
/ : lângă mama alintat : /
și la masa bucuriei.

Refren: Mamă bună, mama mea,
alinare-n clipa grea,
mama mea, mama mea.
Tu ești darul minunat,
însuși Domnul mi te-a dat,
El să fie lăudat.

/ : Ce frumos era demult : /
la căsuța părintească,
/ : cântecul să ți-l ascult : /
despre Patria Cerească.

/ : Astăzi mamă îți aduc : /
flori și lacrimi de iubire,
/ : pentru tot ce ai făcut : /
o adâncă mulțumire!

Mamă, tu mi-ai fost mereu
stâlp puternic de-ancorare
și mi-ai arătat la greu
dragoste nespus de mare.

De la leagănul micuț
pân-la primii pași în soare,
de la plânsul din pătuț
până am ajuns om mare,

ochii tăi blânzi și miloși
m-au vegheat fără-ncetare,
ochi de mamă, ochi miloși,
o, ce binecuvântare!

Mamă bună, mama mea,
soare blând al dimineții,
lângă noi să fii am vrea,
până la sfârșitul vieții.

Iar de-ar fi să pleci cândva
sus în cer, în veșnicie,
amintirea-ți vom păstra, mamă,
cu iubire, mereu vie…

Lângă ușă stai, doar un pas mai ai!

Căutând un cântec despre Numele Domnului, l-am găsit și pe acesta, inclus în (de la minutul 13:12):

Unii spun că ce mulți cântăreți vor fi și vor cânta în cer.

E adevărat; dar marea tragedie în veșnicie va fi pentru cei care au fost acolo cu ei, dar n-au intrat în Împărăție – au ajuns chiar la ușă! Au fost acolo, chemați … degeaba!

Sărmane suflet ce‑n păcat
te lupți și pace n‑ai,
azi Domnul vrea să fii salvat,
iar tu afară stai!

Refren: Lângă ușă stai,
doar un pas mai ai –
ești încă osândit!
Lângă ușă stai,
doar un pas mai ai,
de‑l faci ești fericit!

Iertare vrea Isus să-ți dea
și loc îți dă în rai –
mai poți tu oare refuza
și tot afară stai?

Viața ta doar abur e
și trece ca un vis,
târziu va fi când vei vedea
că ușa s‑a închis!

A’ tale zile trec mereu
și vine-al nopții Vai;
târziu va fi când vei striga,
dacă afară stai!

Ai căutat în viață fericirea – Te cheamă Domnul, vino la El

Ai căutat în viață fericirea,
ai căutat pofte și plăceri,
dar ai vazut că toate-s trecătoare
și te-au lăsat sleit, făr’ de puteri!
Astăzi ai o șansă, poți să fii salvat,
poți să fii liber, liber de păcat.
Nu amâna, nu amâna,
Cristos te poate ajuta!

Refren: / : Te cheamă Domnul, vino la El
să primești eliberare.
Te cheamă astăzi chiar Isus
să îți dea în dar iertare! : /

Isus Cristos a stat pe lemnul crucii,
chinurile groaznice a suferit!
Și pentru tine, El și-a dat viața,
păcatul lumii-ntregi a fost plătit –
Astăzi ai o șansă, poți să fii salvat,
poți să fii liber, liber de păcat.
Nu amâna, nu amâna,
Cristos te poate ajuta!

Tu poți avea un nou început,
să fii făptură nouă în Cristos.
Dacă îți predai viața Lui,
El îți face drumul mai frumos!
Astăzi ai o șansă, poți să fii salvat,
poți să fii liber, liber de păcat.
Nu amâna, nu amâna,
Cristos te poate ajuta!

Un Nume-mi place să-L ascult

La începutul primăverii, o cântare despre Numele Domnului Isus:

Un Nume-mi place să-L ascult,
de El aș vrea să cânt,
să-mi plac-un Nume-așa de mult
nu-i altul pe pământ.

Refren: Îl iubesc pe Isus,
Îl iubesc pe Isus,
Îl iubesc pe Isus,
că-ntâi El m-a iubit.

Îmi spune-acest Nume iubit
despre un Salvator,
ce pentru mine a murit
ca-n păcat să nu mor.

Îmi spune ce are Domnul
pentru noi zi de zi,
deși-ntunecos e drumul
El ne va străluci.

Îmi spune c-a Lui iubire
m-ajută-n întristări
și că puterea Domnului
mă scapă de dureri.

Sonetul mărţişorului

Tresar primăvăratice calende
În forfota schimbării de decor,
Punând pe ramuri primul mărţişor,
Ce poartă-n şnurul împletit legende.

Simbol al unui timp înfloritor,
El timpul însuşi, totuşi, îl transcende
Când iar şi iar revine în agende
Şi-n zâmbetul mai cald al… tuturor!

Dar este-un mărţişor numit iubire,
Creat după model dumnezeiesc,
Şi-n şnurul lui, la fel ca două fire,

Credinţa şi speranţa se-mpletesc
Spre ideal, spre sfântă-nveşnicire;
Prieteni dragi, pe-acesta vi-l doresc!

de Simion Felix Marţian