La ultimele recensăminte s-a constatat că în toate religiile a scăzut numărul de adepți (pe fondul scăderii populației, prin scăderea natalității și a emigrației), numai numărul de penticostali a crescut – de asemenea se observă ușor că în bisericile penticostale este mare numărul de tineri.
Numărul mare de copii în familiile penticostale și interesul pentru chemarea oamenilor la întoarcere la Dumnezeu și trăirea practică cu Duhul Sfânt explică creșterea lor: de la începuturile lor (cu 100 de ani în urmă) la numărul de peste 300.000 din România (și mulți în diaspora). O prezentare a numărului lor de la început este făcută de Valeriu Andreiescu aici (în cele două volume pe care vi le-am prezentat aici):
”Iată cum arată, privită istoric, evoluția penticostalismului pe teritoriul României. Primele cifre sunt mai degrabă estimative, însă, după legalizarea cultului, datele sunt culese din recensămintele oficiale. Informațiile de mai jos reprezintă un colaj din ambele volume ale Istoriei. (Valeriu Andreiescu – Istoria penticostalismului românesc, vol. 1, p. 74, vol. 2, p. 18)
În 1919, România avea aproape 15 milioane de locuitori, dintre care peste 2 milioane la oraşe, iar în 1939 ţara avea aproape 20 de milioane, dintre care 3,6 milioane la oraşe. Populaţia urbană a crescut deci în 1919–1939 cu 1,6 milioane de locuitori, iar cea de la sate cu circa 3 milioane. În 1930, România avea doar şase oraşe mari cu peste 100 000 de locuitori: Bucureşti (640 000) şi alte cinci oraşe, Galaţi, Cluj, Iaşi, Cernăuţi, Chişinău, cu populaţii între 101 000 – 115 000 locuitori.
În 1925 existau 50 de penticostali înregistraţi (la Păuliş şi Cuvin). Împreună cu penticostalii neînregistraţi a căror apariţie se leagă de Gheorghe Bradin în 1923–1925 la Şoimoş, Pâncota, Măderat, Micălaca (jud. Arad), iar în 1926 la Lipova, Curtici, Iaşi, numărul lor putea să fi fost între 100 şi 200 de credincioşi. Acest număr avea să crească rapid în 1927, iar pe la 1930, după estimarea lui Marcel Codreanu, existau 130 de adunări penticostale, frecventate de aproape 2 000 de persoane.
În 1930, România avea 18 057 028 locuitori dintre care ortodocși erau 13 108 227; romano-catolici erau 1 234 151; greco-catolicii erau 1 427 391; reformații, 710 706; penticostalii nu erau înregistrați la recensământ, dar, după aproximația credibilă a lui Marcel Codreanu, aproape 2 000 (Eugen Bodor estima 2 000 numai în Bucovina) … Chiar şi un autor ostil, I. M. Popescu, admite că în 1938 existau 7 400 de penticostali. Această cifră s-a dublat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (în ciuda celei mai dure persecuţii antipenticostale), ajungându-se la 15 000 de penticostali în 1945, apoi la 32 000 în 1950, număr ce a crescut de 7 ori, conform recensământului din 1992, care înregistra cca 221 000 de penticostali, ajungându-se la cca 330 000, conform recensământului din 2002.”
cine sunt penticostalii - la 100 de ani de penticostalism în România 