După Sărbători

Doar un covor de cetină uscată
Lipsit de strălucire, de culori,
Din ramura de brad sacrificată,
Mai aminteşte că „a fost odată”
O atmosferă… ca de sărbători.

Gonit de timp se stinge prin unghere
Ecoul clopoţeilor de-argint,
Şi un colind de ieri, acum tăcere,
Cu-o ultimă zvâcnire de putere
Se-ndreaptă spre-al uitării labirint.

Năştea ieri constelaţii ireale
Pe cer al artificiilor foc,
Azi, curcubeie artificiale
De becuri prinse-n jerbe de petale
Se sting treptat şi bezna vine-n loc.

Cu gust de „de ajuns” şi de sleială
Se stinge-al sărbătorilor ecou;
S-a terminat spectacolul de gală
Şi oamenii-şi reiau viaţa normală:
„Oricum, la anul ne vedem din nou”.

Ce trist! Ce atitudine ingrată!
O omenire greu de înţeles
Este privită azi din cer de-un Tată
Ce, răbdător, întreabă înc-o dată:
Aceasta este tot ce-aţi înţeles?

V-am dat prin Naştere o Sărbătoare
Ce nu are statut de „efemer”,
Căci bucuria ei clocotitoare
N-are sfârşit, nu are-n timp hotare,
Venind din cer, continuând spre cer.

La Betleem vi s-a născut Mesia,
Pământ şi cer în El a contopi,
Eternul a învins vremelnicia,
Sărbătoriţi-vă, deci, bucuria,
Prin închinarea voastră zi de zi!

de Simion Felix Marțian

Glasul Lui răsună pe la porți, pe la ferești

Glasul Lui răsună pe la porți, pe la ferești,
nu știu dacă altă șansă o să mai primești,
azi Isus, El spune, prin cuvinte de colind:
– Hai deschide, nu mai sta, vreau să intru-n casa ta!

Refren: – Am venit și anul ăsta, am venit de Ziua Mea,
m-am oprit ades la tine, vreau să-ți dau mântuirea.
Astăzi cât mai sunt iubire, de ce zăbovești?
Cânt-a cerului oștire, vino să te pocăiești!

Îți cântăm, iubit prieten, Isus e stăpân
peste iesle, peste cruce, peste-ntreg pământ.
Omule, ești o suflare, viața nu-i a ta,
o poți pierde, dar ascultă, îți vorbește Dragostea!

Nu-i în lume altă voce, glas mai primitor,
să te cheme, să te-aștepte, e Blândul Păstor,
însă nu uita ce spune în al Său Cuvânt:
și răbdarea și-așteptarea se vor sfârși-n curând!

Între praznic și iesle

Creştinii au azi, pretutindeni în lume,
Un praznic pe care Crăciun l-au numit,
E Naşterea Celui ce datu-ne-a nume,
Deşi al Său Nume la praznic acum e
Mai rar, mai încet sau deloc pomenit.

De două milenii creştinii serbează
Cu fast tot mai mare, mai viu, mai sonor,
Dar cel mai ades Cel serbat nu contează
Şi-ncet de la praznic Se îndepărtează,
Iar crezul creştin se transformă-n folclor:

O iesle, un Prunc într-o ţară străină,
Un cântec de îngeri, păstori bucuroşi,
Şi magii, conduşi de a stelei lumină,
Se-amestecă-ncet, spre deruta deplină,
Cu sănii, cu reni, cu bărbi ninse de moşi.

Trezeşte-te astăzi, revino-ţi, creştine,
Visarea plăcută din somnul tău greu
Te duce departe, pe drumuri străine,
Priveşte acuma la iesle mai bine
Şi crede că Pruncul era Dumnezeu.

La iesle-ncepea planul sfânt de salvare
Când omul părea pe vecie pierdut
Şi Pruncul venit din cereasca splendoare
Se smerea pentru noi aducând îndurare,
O nouă speranţă, un nou început.

La iesle se-acordă un gir mântuirii,
O şansă trimisă de Tatăl de sus,
Primeşte cu pace mesajul iubirii
Şi-n inima ta, ca în ieslea smeririi,
Se va naşte din lacrimă sfântă Isus.

de Simion Felix Marțian – din Cuvântul Adevărului

O, ce Veste îmbucurătoare

O, ce Veste îmbucurătoare
care îngerii ne-au adus,
Vestea despre marea îndurare
care Dumnezeu ne-a trimis de sus.

Refren: / : Iată, s-a născut Isus,
mântuire ne-a adus;
El ne scapă din nevoi,
Dumnezeu este cu noi : /

O, ce Veste îmbucurătoare,
cântam toți cu-nsuflețire,
să vestească deci buzele noastre:
Domnul ne-a dăruit mântuire.

O, ce Veste îmbucurătoare,
ea stâmpără orice dureri:
Domnul de sus la noi se coboară,
Cel Sfânt, ca să ne ridice la cer!

Un glas plăpând se aude

Un glas plăpând se aude,
un plâns de copilaș,
în timp ce mama ascunde
al ei Prunc în sălaș.
Pe bolta întunecată
a răsărit o stea
și-n lumea apăsată,
atunci sosise Dragostea.

Refren: Emanuel, Emanuel,
al cerului Copil promis,
al Tatălui sfânt Miel,
Emanuel, Emanuel,
În Tine cei fără speranță
astăzi au un țel.

Un Rege fără tronuri,
un Prinț fără palat
a renunțat la-onoruri
și-n rob S-a îmbrăcat;
un Miel fără de vină
păcatul a luat,
ca-n brațe să îl țină, azi
pe cel ce-i alungat.

Ce minunat, ce minunat,
un Copil azi ni s-a dat!
Ce minunat, ce minunat,
Dumnezeu S-a întrupat!

O, ce Veste minunată

O, ce Veste minunată
în Betleem ni se-arată
/ : că a născut Prunc,
Prunc din Duhul Sfânt,
fecioara curată. : /

Că la Betleem Maria,
săvârşind călătoria,
/ : în sărac locaş
lâng-acel oraş,
naște pe Mesia. : /

Pe Fiul cel din vecie
ce L-a trimis Tatăl mie
/ : să Se nască
şi să crească
să ne mântuiască. : /

E Isus Păstorul mare,
turmă ca El nimeni n-are,
/ : noi Îl lăudăm
şi ne închinăm
cu credinţă tare : /

A venit la ai Săi

Evanghelia după Ioan, cap. 1.11 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. 12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; 13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

De Crăciun

De Crăciun, sub fulgi zglobii,
pe Isus din nou vestindu-L
trec pe uliţă copii
………..cu colindul.

Şi din zori până-n apus,
pe-o steluţă cu făclie,
ei duc lumii un Isus
………..de hârtie.
***********
Dar tu, frate credincios,
porţi tu Pruncul ce trăieşte?
Duci în tine un Cristos
………..care creşte?

Nu-i vreun gând ce te-a-nşelat,
un simbol sau o icoană?
Simţi că-i viu cu-adevărat?
………..Cere hrană?…

După bezna cea de ani,
şi-a adus copilul zorii?
Vin la tine cei sărmani?
………..Vin păstorii?

Simţi că Cel ce L-ai primit
de lumină-ţi umple gândul?
Şi vin magi din răsărit
………..căutându-L?

Altfel, Pruncul nu e viu,
altfel, ochiul tău te-nşală,
altfel, staulu-i pustiu,
………..ieslea-i goală.

Şi din zori până-n apus,
ca pe steaua cu făclie,
porţi şi tu tot un Isus…
………..de hârtie.

poezie de Costache Ioanid

Demult Isus Tu ai venit – Bogăția Cerului

Demult Isus Tu ai venit,
Pe-acest pământ Tu ne-ai găsit,
În lumea noastră de păcat
Şi-n dragoste Tu ne-ai salvat.

Sunt două mii de ani de-atunci
De când în Betleem pe lunci
Păstorii-au auzit cântând
Slavă în cer şi pe pământ !

O stea răsare-n Răsărit
Pe cei trei magi călăuzind,
Unde e Pruncul-Împărat
În Betleemu-ndepărtat ?

Azi nu mai e în Betleem,
Trăieşte,-i viu la Dumnezeu,
Dar se coboară pe pământ
În inima omului frânt!

De-l ai pe El, pe Dumnezeu
ce s-a născut în Betleem,
ai bogăţia Cerului
în aşteptarea Mirelui!

Sonet trist de Crăciun

Și-a pus pământul brâu de căi-lactee,
Având și diademă de lumini,
Și-nmiresmat cu proaspete rășini
Scrie cu fulgi a iernii odisee.

Tarabe prind în piață rădăcini,
Tivind cu mărfuri margini de alee,
Că pare scris de-a lungul cu tranșee
Imensul târg cu oameni anodini.

E iarăși iarmarocul de Crăciun
Ce ține toată lumea ocupată
Cu decoratul cozii la… păun.

Dar, ca în Betleemul de-altădată,
Se-anunță Nașterea. Ce faci, om bun,
Deschizi, sau… Îl ignori și-L lași să bată?

de Simion Felix Marțian

Astăzi răsună vestea bună că S-a născut Isus

Astăzi răsună vestea bună
că S-a născut Isus
în acea iesle umilă,
așa cum ni s-a spus.

Refren: Veniți cu toții să-L lăudăm,
Pruncului Isus să-I cântăm,
în fața Lui să ne închinăm
și inima să I-o dăm.

E bucurie pe Pământ
prin Domnul nostru cel Sfânt,
pacea sfântă ne-a dăruit,
sufletul ne-a mântuit.

Dacă nu ai bucurie
în viața ta,
Vestea bună-i că El poate
a te ajuta!

S-a născut într-o iesle,
hai să ducem astă veste!
S-a născut pentru tine,
ca să-ți dea mântuire.

Colaj de colinde

Într-o noapte preasfințită

Într-o noapte preasfințită,
după cum profeții-au spus,
a venit la noi „Iubirea”
și într-o iesle s-a născut.
A venit să împlinească
voia Tatălui Preaînalt,
să salveze omenirea din păcat.

Mii de îngeri cântă printre stele
și ne dau de veste că ni s-a născut
Salvatorul, Răscumpărătorul,
El este Mesia, Lui ne închinăm!

Dacă ești pierdut în noapte
hai cu noi la ieslea Lui,
El ți-ascultă rugăciunea
căci e Domnul cerului.
Nu e doar un Prunc în paie,
este mântuirea ta,
cu lumină îți va umple inima!

Emanuel, bine ai venit
în lumea noastră, o Prunc Divin!
Din patru zări, Ți-aducem daruri
și numai Ție ne închinăm!

(versurile sunt de pe youtube)

O, noapte sfântă, binecuvântată

O noapte sfântă, binecuvântată,
Isus în iesle umil S-a născut,
în lumea de păcate frământată
Mântuitorul azi S-a coborât.
Speranța-n sufletul trudit răsare,
a zorilor lumini ne strălucesc.
Refren: Îngenunchiat e ceru-n sărbătoare,
_____/ : mulțimi de îngeri azi Îl preamăresc. : /

Conduși de stea spre ieslea Lui săracă
și noi ca magii adânc ne smerim,
vrem darul nostru Pruncului să placă,
întreagă viață Lui o dăruim.
El, Rege-al regilor stă într-o iesle
simțind din plin necazul nostru greu.
Refren: Glorie Lui, El printre noi trăiește
_____/ : și chiar în iesle, El e Dumnezeu! : /

Ne-a arătat iubirea-i jertfitoare,
cu pace El a venit pe pământ.
Nu vor fi robi, nici lanțurile-amare,
nici asuprire-n al Său Nume sfânt.
Cântări de mulțumire să-I aducem,
slăvitu-I Nume veșnic să-L cinstim.
Refren: El este Domn, Cristos în veci e rege,
_____/ : iubirea, slava Lui o preamărim. : /

Ce frumoasă e copilăria

Ce frumoasă e copilăria
şi ce calde amintiri rămân
când se strâng copiii să citească
despre Pruncul cel născut pe fân!

Ce frumos e să asculţi Cuvântul
cum vegheau păstorii-ntr-un ungher
şi cum îngeri albi au dat de veste
despre Fiul cel venit din Cer!

Ce frumos e să asculţi cum magii
urmăreau o stea ca un fluid
şi cum ea, în fruntea caravanei,
îi ducea spre satul lui David!

Ce plăcute-s cântecele sfinte
ce mereu în inimi stăruiesc,
“Steaua sus răsare”…”O, ce veste…”
“Stea curată…” “Îngerii vestesc…”

Ce frumoasă e copilăria
şi ce fericit te simţi mereu
când pricepi că ai un rost în lume
şi că ai în Cer un Dumnezeu!

poezie de Costache Ioanid

Într-un sat ne’nsemnat

Într-un sat ne’nsemnat din Iudeea,
într-o iesle din Betleem,
S-a născut aşteptatul Mesia,
să-I cântăm cu îngerii în cor!

Refren: / : Cânt Osana : /
Rege al regilor.
/ : Cânt Osana : /
Lui Isus.

Părăsiţi turma voastră-n câmpie,
alergaţi umiliţi la El,
El este singura bucurie
pentru prinţ şi pentru cerşetor!

În Isus veţi găsi fericire,
o, veniți, o, veniți la El!
Pace sfântă și multă bucurie
vă va da Isus Emanuel.

Colaje de colinde

Betleem – Casa pâinii

Din vremea când şi David păstorea
Erau în Betleem păşuni şi turme,
Iar păstoritul se perpetua
Prin generaţii de păstori sadea,
Călcându-şi unii altora pe urme.

Dar cei aleşi, cei binecuvântaţi
În noaptea care-şi înstela decorul,
Au fost acei de îngeri vizitaţi
Şi primii dintre oameni, înştiinţaţi
Că S-a născut, între păstori, Păstorul.

Încă din vremea când Boaz ara
Punând sub brazdă spicele de mâine,
Iar Rut printre secerători cânta,
Mereu la Betleem se unduia
Râzând în soare, un ocean de grâne.

Dar dintre toţi aceşti cultivatori
Cu secera în prelungirea mâinii,
Doar unii au avut acest favor,
De a putea vedea cu ochii lor
Cum Pâinea S-a născut în Casa pâinii.
……………….***
A fost o vreme, timpul crucial,
Iar Betleem a fost un loc anume,
Dar de atunci, ca un favor total,
Privim la naştere în mod egal
Căci e un Betleem întrega lume.

Zilnic se naşte-n inimi noi Isus,
Când imnul dragostei îşi cântă nota.
Primeşte-L şi tu-n inimă, supus,
Ca să porneşti cu El pe-un drum, doar dus,
Din Betleem la cer, via Golgota.

sursa – de Simion Felix Marțian

Astăzi vin să-mi plec genunchii

Astăzi vin să-mi plec genunchii
înaintea ieslei Tale,
/ : Copilaş din altă lume,
obosit de frig şi cale. : /

Şi-mi plec inima şi faţa,
Copilaş din zare-albastră,
/ : să mă-nchin cu umilinţă
căci cobori în lumea noastră. : /

Nu am smirnă, ca şi magii,
nici tămâie şi nici aur,
/ : lacrimile pocăinţei
îmi sunt singurul tezaur. : /

Ţi le-aduc acum-nainte
cu sfială şi ruşine,
/ : Copilaş venit din ceruri
să porţi crucea pentru mine. : /

Sonetul stelei călăuzitoare

Pe bolta nopții ce-a plesnit cu stele
Sub roți neunse de la Carul Mic,
Ivitu-s-a… așa, ca din nimic,
Un astru-ghid ce se-ntrecea cu ele.

Lucind de sus spre vastul mozaic,
A tot țesut cărări sub urme grele,
Ducând trei magi, bogați în toate cele,
Spre Betleem, al cerului portic.

Ne-mbie astăzi stele la răscruce
Cu susurul ispitei, monoton,
Curgând prin ale zilelor uluce.

Dar, Doamne, Tu, cu steaua fanion,
Ne du spre ieslea cu miros de cruce
Și nu spre… târgurile de sezon.

de Simion Felix Marțian – Siegen, 8 decembrie 2023

Mulțumim pentru o încă o poezie scrisă zilele acestea, bună ca pâinea caldă scoasă din cuptor!

S-a întrupat Cuvântul

La început era Cuvântul şi-acest Cuvânt e Dumnezeu,
El e viaţa şi lumina, speranţa sufletului meu.
El a venit lăsându-Şi slava şi a luat un trup ca noi
s-avem cu toţi lumina vieţii, speranţă-n ziua de apoi!

Refren: S-a întrupat Cuvântul, Lumina a venit,
s-a-nfiorat Pământul pe el când a păşit;
s-a încheiat robia păcatului adamic,
pe tron e azi Lumina şi ea domneşte-n veci.

Lumina a venit în lume în miez de noapte la Betleem,
căci pe Pământ întunecimea trona în lumea de blestem;
spiritual trăiam în noapte, eram pierduţi, morţi în păcat,
Aveam nevoie de Lumină, Ea a venit şi ne-a scăpat.

Isus, Lumina din vecie a coborât până jos la noi,
a biruit întunecimea şi ne-a schimbat în oameni noi:
în spirit noi avem viaţă, păcatul nostru e iertat,
trăim prin har o viaţă sfântă, în noi Lumina a intrat.

Prolog hibernal

Scâncește frunza ce-a uitat să cadă,
Vibrând la rece croncănit de ciori;
Văzduhul tot miroase a zăpadă,
Căci în culise chicotesc ninsori.

Și va începe cerul iar să cearnă
Omături despletite din miraj,
Iar noi vom pune roțile de iarnă
La inima momită-n derapaj.

Din țurțuri, gerul aruncând ocheade
Va trece cu săgețile-i prin noi,
Ca, rătăciți sub albele cascade,
Să revenim în fiecare sloi.

Va fi iar frig, chiar incomod de rece,
Însă vom clocoti de sărbători
Când steaua Betleemului va trece
Vestind că vin ai mântuirii zori.

Și când va ninge iar peste coline
Cu fulgi și-acorduri de Crăciun sfințit,
Ne umple, Doamne, sufletul de Tine,
Într-un divin colind fără sfârșit.

de Simion Felix Marțian

Colinde – serviciu divin