cine sunt penticostalii – la 100 de ani de penticostalism în România
”Noi L-am găsit pe Mesia, Hristos” – de Centenar, o privire din exterior
Să vă dea Domnul multe bucurii și împliniri și multă fericire!
Pentru cele care intrați aici pe sait, v-am pus fotografia cu zambile, îmi pare rău că nu pot să vă transmit și parfumul puternic și plăcut.
(puteți folosi fotografia ca imagine de fundal pentru telefoane, eventual decupată ca să se vadă floarea din stânga sau din dreapta).
Stau și privesc cu drag în urmă
o, ce dulce-i amintirea
a doi ochi ce nicicând n-am să-i uit.
Când eram în nesiguranță,
ea-mi vorbea despre speranță;
glasul ei blând nicicând n-am să-l uit.
Refren: Ce scumpă-i mama mea, mama mea,
nu-i pot uita iubirea, ce blând mă alina.
Mama mea, mama mea,
prin tine, Dumnezeu viață mi-a dat!
Știu că sacrificiul mare,
plin de lacrimi și sudoare,
va fi răsplătit odată de Isus.
Îți aud și-acuma glasul
ce-mi spunea să las păcatul,
povața ta mi-a dat aripi spre Cer.
(am extras acest cântec dintre acestea de aici, pentru că l-am pus cu versuri)
Mama mea m-a iubit şi cu drag m-a-ngrijit
ca să nu mi se-ntâmple vreun rău;
îmi dădea tot ce-avea, iar în suflet purta
dor adânc pentru binele meu.
Refren: Voi iubi mama mea ne-ncetat
căci prin ea Domnul viaţă mi-a dat,
și-mpreună te rog, o, Doamne,
fă să fim sus în cer la Tine!
Ne-ncetat lângă pat nopţi întregi a vegheat,
când eu în suferinţi mă zbăteam,
nu mânca, nu dormea, bucuros se jertfea,
căci aşa m-a iubit mama mea.
De Isus mi-a vorbit, cum pe cruce-a murit,
căci dorea să mă vadă salvat
și cu lacrimi fierbinţi, se topea-n rugăminţi,
pân’ ce eu Domnului m-am predat!
Când ochii mi-am deschis întâia oară,
văzut-am chipu-ți blând şi iubitor,
simţit-am adierea ta uşoară,
eram în braţul tău ocrotitor.
Priveam spre tine ca printr-o maramă
și nu puteam rosti nici un cuvânt,
doar te simţeam că tu eşti a mea mamă
ce Domnul mi te-a dat pe acest pământ.
Refren: O mama mea, o mama mea,
eu niciodată n-aş putea
să-ţi răsplătesc iubirea ta,
iubită mamă, mama mea.
M-ai legănat din noapte până-n noapte
și mi-ai cântat din zori până-n apus,
m-ai alintat mereu cu calde şoapte
și mi-ai vorbit cu drag despre Isus.
M-ai îngrijit şi m-ai crescut cu lacrimi
și fără încetare m-ai iubit,
m-ai învăţat să fiu om între oameni
și m-ai iertat mereu când ţi-am greşit.
Refren
M-ai mângâiat la ceas de suferinţă,
m-ai învătat să rabd, s-aştept, să sper,
mi-ai inspirat a Domnului credinţă
și-n taină paşii-mi îndreptai spre Cer.
Îţi mulţumesc mămico pentru toate
și-L rog pe Domnul viaţă să-ţi mai dea,
să-ţi dea putere, zel şi sănătate,
să te mai am aicea, mama mea.
Refren
Ca să mă creşti ţi-ai dat întreaga vlagă,
cu zâmbetul tău cald m-ai înflorit.
O, cum să nu te-ador mămico dragă
când ştiu cu ce iubire m-ai iubit!
Să nu mă laşi, o mamă, niciodată,
căci mângâiere fără tine nu-i;
iar totuşi de va fi să pleci odată,
să mă aştepţi pe plaiul cerului.
Refren
Dacă mai ai în lume azi o mamă,
încă mai poţi să te numeşti copil;
dacă-ţi trăiesc chiar amândoi părinţii,
mai poţi să simţi că încă eşti copil.
Dacă ai harul şi îţi trăieşte mama,
s-o preţuieşti şi vei fi fericit;
dacă-ţi trăiesc chiar amândoi părinţii,
tu ai cui să spui atunci când eşti mâhnit.
Mai poţi să le săruţi aceia mână
ce îngrijorându-se adesea a obosit,
cu dragoste ia-i dreapta şi o sărută
căci pentru tine a îmbătrânit.
Mai poţi să dai şi azi florile iubirii
părinţilor în casa-n care ai crescut;
nu la mormânt le trebuie trandafirii.
ci în căsuţa în care ai crescut.
Părinţii tăi doresc să-i laşi aproape
de sufletul tău cât încă mai trăiesc,
dar tu nu ştii că în taină ei veghează
cu Duhul Sfânt la tine se gândesc.
Mai poţi să simţi că încă eşti puternic,
mai poţi umbla prin lume apărat,
dacă părinţii tăi mai sunt în viaţă
ți-e sufletul şi duhul mângâiat.
Voi toţi acei ce aţi rămas în lume
orfani, nemângâiaţi şi părăsiţi,
mai este în ceruri pentru voi un Tată,
un Dumnezeu ce vă cheamă să veniţi.
Orfanilor le este mamă şi tată
și pentru văduve le e ocrotitor,
acesta este Dumnezeul nostru,
la El veniţi ca să aveţi Mântuitor.
Un cuvânt pe-acest pământ
e frumos, curat şi sfânt,
e îndrăgit, preţuit şi iubit,
de la Abel până azi, toţi copii într-un glas
rostesc dulce şi gingaş: Mama!
Refren: Mamă, mamă, mama mea
te iubesc şi mult aş vrea
să trăim până-n cea zi când El va veni.
Tu îmi eşti comoara mea,
cea mai luminoasă stea,
mamă, mamă, mama mea.
M-ai născut şi m-ai crescut
și mi-ai spus să Îl ascult
pe Isus ce a murit pentru noi,
să fiu bun, curat şi drept
şi-asfel să fiu înţelept,
toată viaţa doar venirea-I s-o aştept.
poezie de Simion Felix Marțian – recită autorul
Aici sunt versurile, mulțumim autorului pentru postare.
Versurile sunt puse pe youtube (unde este videoclipul).
Dintre tot ce cuprinde pământul,
dintre tot ceea ce Tu ai creat,
cea mai blândă ființa din lume
este mama ce viață mi-a dat.
Refren: Mama mea, mama mea, mama mea,
ești un dar prețios pe pământ!
Mama mea, mama mea, mama mea,
pentru mine-ai luptat orșicând.
Chiar de ani după ani au trecut
și atâtea încercări tu ai avut,
te-a ținut să fii tare Dumnezeu
și mi-ai spus că “El e ajutorul meu”!
Chiar de ochii mei nicicând n-au văzut
chipul mamei blajin și sfânt,
mâna ei a mângâiat obrazul meu
și chipul ei s-a oglindit în chipul meu!
(scot cântările de aici și le pun separat cu versuri, le găsiți în postările care vor urma)
cine sunt penticostalii - la 100 de ani de penticostalism în România 