Să-I mulţumesc mă simt dator!

Când îmi îndrept puţin privirea
la tot ce am în jurul meu,
mă simt dator, cu mulţumirea
să mă întorc spre Dumnezeu.

Că tot ce-am întâlnit în cale
și tot ce încă întâlnesc
e opera iubirii Sale –
eu pentru asta-I mulţumesc!

Când văd un firişor de iarbă,
o floare simplă când privesc,
un crin din câmp în haină albă,
mă simt dator să-I mulţumesc!

Când lanuri văd cu spice pline,
privind la mlădierea lor
văd pâinea zilelor de mâine –
să-I mulţumesc, mă simt dator!

Iar când în clipe de-nserare
văd bolta cerului senin,
cu candelabru-n tremurare –
eu vreau să-I mulţumesc deplin.

Şi pentru freamătul pădurii,
și pentru murmur de izvor,
și pentru tainele naturii,
Îi mulţumesc! Îi sunt dator!

__________***
Sub semnul de recunoştinţă
ʼnainte-Ţi, Doamne, mă închin…
Eu vin din suflet cu credinţă,
pios să-Ţi mulţumesc deplin!

O, şi-ntr-o sfântă dimineaţă
când tainic zorii se ivesc,
de tot ce-am întâlnit în viaţă
și-atunci eu vin să-Ţi mulţumesc.

poezie de Emil Bulgăr